Se pare ca nu pot trai intr-o lume in care tu nu existi .
M-am intrebat cat poate sa dureze situatia asta. poate intr-o zi, poate peste ani - daca durerea s-ar diminua si ar deveni suportabila –as putea sa ma uit in urma la acele luni care vor ramane mereu cele mai bune din viata mea . Si, daca ar fi posibil ca durerea sa se inmoaie in asa fel incat sa-mi permita lucrul acesta, sunt sigura ca as fi recunoscatoare pentru timpul pe care mi l-a acordat . mai mult decat cerusem , mai mult de meritam . poate intr-o zi voi putea vedea lucrurile in felul acesta .
Dar daca gaura asta din sufletul meu nu se mai vindeca niciodata ? daca marginile sangerande nu se mai vindeca ? daca raul e permanent ?
Ce rost mai are sa inaintez ? n-a mai ramas nimic aici . Nimic in afara de amintirile pe care le pot invoca de cate ori vreau , daca sunt dispusa sa indur suferinta care le insoteste . Si durerea imi cuprinde intreaga fiinta. Toate locurile nu mai au nimic deosebit in absenta lui .nu sunt prea sigura de ce speram sa simt aici, dar locul era pustiu , pustiu de tot .. ca toate locurile din jur . Exact cum sunt si cosmarurile mele.
Simt ca am pierdut adevarata dragoste pt totdeauna. “Printul” nu se mai intoarce sa “ma trezeasca” cu un sarut din somnul meu vrajit . Iar la urma urmei , eu nu sunt o printesa . Deci care este scenariul pentru celelalte saruturi ?
Poate ca va fi usor – cum era cand il tineam de mana sau cand ma imbratisa. Poate ca o sa ma simt bine . Poate nu o sa ma simt ca o tradatoare . Si oricum , pe cine am tradat ? doar pe mine insami .
E greu de descris. As deveni ceea ce e nevoie sa devin – amanta, prietena ..
Asa cum eu iti apartin tie pentru totdeauna, tot astfel imi vei apartine si tu mie pentru totdeauna . [ cel putin in mintea mea ]
